În colaborare cu CinemAP, Asociația pentru Educație Politică vă invită să vizionați geniala portretizare a liderului sud-african Nelson Mandela, în pelicula „Invictus”.
Secolul al XX-lea a fost marcat de lupta înverșunată a omului pentru libertate, egalitate și progres. Astăzi, într-un timp în care idealismul pare să se fi ofilit în umbra materialismului postmodern, figurile simbolice ale acestei lupte se remarcă tot mai mult drept monumente ale integrității ce se opun tendințelor de dezumanizare a epocii noastre.
De curând însă, omenirea a pierdut unul dintre marii ei idoli. Nelson Rolihlaha Mandela a decedat în data de 5 decembrie 2013 la vârsta de 95 de ani. Eroul mișcării anti-Apartheid a condus la început anilor 1990 patria sa, Africa de Sud, spre democrație, a pus capăt subjugării și exploatării populației de culoare și a fundamentat procesul de reconciliere între sud-africanii de origine africană și europeană.
Această reconciliere dureroasă, acoperită de cicatricele unui război ideologic care își are originile în colonialismul secolului al XIX-lea, este tematizată într-un mod inedit în cadrul producției cinematografice „Invictus”, regizată de legenda hollywoodiană Clint Eastwood. Filmul urmărește nașterea unei noi identități naționale sud-africane, în contextul tranziției de la sistemul Apartheid la un sistem democatic liberal. Drept element central al acestei reorientări a mentalității colective a sud-africanilor, filmul ne prezintă sportul, mai bine zis sportul național al Burilor (locuitorii albi de origine olandeză a Africii de Sus) – Rugby.
Considerat de către sud-africanii de culoare „sportul uzurpatorilor”, faptul că în anul 1995 Cupa Mondială de Rugby urmează să fie organizată în Africa de Sud a fost perceput negativ de majoritatea populației țării gazdă. Mandela, jucat de Morgan Freeman, vede însă în concursul sportiv platforma pentru împăcarea poporului sud-african, sub semnul mândriei naționale ce se manifestă indiferent de etnie și ideologie.
„Invictus” prezintă deci doar un episod din viața lui Nelson Mandela și, ca multe alte producții de acest gen, se remarcă în anumite momente prin tendința de a-l diviniza pe „Father Africa”, un fapt de pildă inutil. „Madiba”, în ciuda personalității sale, nu a reușit să rezolve toate probleme patriei sale, al cărei prezent este umbrit de o istorie zbuciumată. Și astfel, la două decenii după democratizare, Africa de Sud rămâne o țară marcată de structuri comportamentale și mentalități arhaice de origine tribală, o societate încă posedată de vechi demoni precum rasismul, sexismul, homofobia și confruntată cu renașterea urii sub semnul sărăciei și a morții.
Ceea ce rămâne în urma lui Mandela este deci, în primul rând, speranța că libertatea este mai mult decât o fantezie naivă și că omul nu este o ființă condamnată să urască, ci una menită să iubească.